Drawn to Love: Craig Frazier Captures a Lifetime in Art
Dragostea se dezvăluie adesea în cele mai liniștite momente—fie că este vorba de o conversație profundă, o înclinare curioasă a capului sau o pauză pentru a înțelege ceva ce ne atinge sufletul. Pentru ilustratorul Craig Frazier, aceste gesturi efemere au devenit un record artistic al unei povești de dragoste ce se desfășoară de decenii.
Frazier, un designer și ilustrator renumit, a petrecut ani întregi schițând-o pe soția sa, Suz, în momente de dialog tăcut cu arta. Ce a început ca niște instantanee pe iPhone a evoluat într-o serie de schițe intime, documentând pasiunea lor comună pentru artă și modul în care aceasta le influențează relația.
Povestea lor datează din 1978, când s-au întâlnit ca tineri designeri în Palo Alto. Viața lor împreună a fost împletită cu descoperiri creative, călătorii în jurul muzeelor, discuții despre lucrări la cină și explorarea universului artiștilor precum Agnes Martin, Mark Bradford și Henri Matisse. Totuși, a fost în timpul unei călătorii la Londra în 2015 când Frazier a realizat profunditatea legăturii lui Suz cu arta. Într-o zi, în timp ce admira o lucrare a lui Agnes Martin la Tate Modern, Frazier a surprins momentul într-un carnet de schițe, care avea să devină o cronică a dragostei lor prin artă.
De la sălile vaste ale SFMOMA până la colțurile mici ale galeriilor din San Francisco, prezența lui Suz a devenit o muză pentru desenele lui Frazier. Ea apare ca o siluetă sub Matisse, fascinată de textura unui Damien Hirst sau absorbită în tăcere de o lucrare a lui David Hytone. Limbajul ei corporal—înclinarea capului, aplecarea subtilă, pauza fără suflare—devine elementul narativ al schițelor sale.
„Așa cum va atesta orice artist, desenăm ceea ce iubim.”
Craig Frazier
O poveste de dragoste vizuală
Acest proiect a început în 2000—după 68 de schițe, a devenit o poveste de dragoste vizuală. Frazier se întreabă dacă a anticipat vreodată că va deveni un astfel de ritual durabil:
„Nu am intenționat ca acesta să devină un ritual. Continuam să observ aceste momente când ieșeam. Nu distrage niciodată de la a te bucura de artă, ci adaugă un element provocator. Nu desenez pe loc, doar fac o fotografie. Suz nu știe niciodată când o fotografiez și niciodată nu pozăm.”
O experiență comună
Există ceva cu adevărat poetic în a captura pe cineva pe care îl iubești în actul de a privi, mai ales în locuri dedicate contemplației. Frazier se întreabă dacă Suz vede aceste schițe ca portrete ale ei sau mai degrabă ca reflecții ale experienței lor comune:
„Îmi imaginez că este un memento al artei pe care am apreciat-o amândoi. Ca o colecție, este plăcut să ne uităm la muzeele și galeriile pe care le-am vizitat de-a lungul anilor—un fel de jurnal de călătorie.”
Valoarea încetinirii
Schițele lui Frazier surprind nu doar pe Suz, ci și actul liniștit de a fi prezent. Muzeele sunt pline de vizitatori care fac fotografii rapid, mai degrabă decât să se oprească și să se bucure de o lucrare. Frazier speră că munca sa comunică despre valoarea încetinirii și a observației:
„Exact asta. Cu aglomerația permisă, fiecare dintre noi are ocazia să fie intim cu o lucrare de artă. Este un privilegiu să absorbi arta unu-la-unu—o experiență care trebuie respectată și apreciată pentru toate nuanțele sale.”
Caietul de schițe al lui Craig Frazier este o amintire că dragostea nu este întotdeauna despre gesturi grandioase. Uneori, se găsește în observația liniștită a unui partener pierdut în gânduri, în mirarea comună a unei opere de artă, în simpla acțiune de a acorda atenție. De Ziua Îndrăgostiților, cel mai mare cadou nu este neapărat un buchet sau un card; ci, mai degrabă, este să îți iei timpul să vezi, cu adevărat să vezi, oamenii pe care îi iubești.
